Ființă din Universul meu,
Fată blândă, suflet fragil.
Îți este dor de mine?
Ești bine? Te doare ceva?
Te-a supărat cineva?
El te face fericită?
Mai mult decât o făceam eu?
Aș vrea să dau timpul înapoi...
Și dacă aș putea, aș încerca din răsputeri
să nu repet aceeași greșeală.
Căci te iubesc.
La fel cum pruncul își iubește mama
Pe zi ce trece tot mai mult.
E tot ce are... La fel și eu,
Te am pe tine, măcar în gând.
Te port în suflet ca pe-o icoană
Si regret nespus de mult
Tot răul ce ți l-am făcut.
Oare mă poți ierta?
Nu sunt perfect, tu știi mai bine...
Așa-i, iubito? Și mă-ntreb....
Oare mă vei privi ca pe omul ce ți-a făcut rău,
Sau ca pe cel ce te-a iubit?
Într-un mod ciudat,
Știu... dar am facut-o.
Și ca mine, nimeni nu te va mai iubi
Îți promit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu