miercuri, 11 martie 2020

Etern

Ce vreme... ce ploaie, ce vânt 
Mai, mai că îmi treci prin gând.
Mi-e dor... de tine, de noi,
De zilele în care ne plimbam prin ploi
Ca doi copii ce pentru prima dată 
Au cunoscut iubirea adevărată.
Aș vrea să-ți fie și ție dor
Să simți cum încet încep să mor
Pentru iubirea ta ce-odată
Mi-a schimbat lumea toată.

Vrei?

Vrei să fii iubita mea? 
Cea care imi aduce liniștea 
În iadul din trupul meu gol.
Ai ceva special, ceva al tău 
Te voi alege dintr-o mie.
Deci, spune, vrei? 

Iubirea

Te-am visat.
Veneai spre mine
Ca un fulger ne-ntrerupt.
Acum văd, 
Ești doar lumină 
Ce în viață ai apărut.
O lumină ce orbește
Suflet, buze, ochi și trup.

Tu

Tu-mi erai soare,
Îmi erai lună,
Îmi erai vânt,
Și dor și foc 
Acum ce esti? 
Doar o furtună 
Ce-ngreunează al meu scop.

Inima

Ce se petrece cu omul după moarte
Mă-ntreb mereu și eu și tu.
Dar se întreabă cineva,
Ce se petrece cu inima după o luptă grea? 

Cine e mai puternic decât ea
Care se sfarâmă pentru un gram de iubire
Duce o luptă ca-n filme
Dar, totuși trăiește.

Tu, de ce nu oprești această luptă? 
Te hranești cu durerea inimii
Îți satisfaci poftele trupești
O lași și pleci...

De ce?

Mă vei ierta?

Bună, iubito!
Ființă din Universul meu,
Fată blândă, suflet fragil.
Îți este dor de mine? 

Ești bine? Te doare ceva? 
Te-a supărat cineva? 
El te face fericită? 
Mai mult decât o făceam eu? 

Aș vrea să dau timpul înapoi...
Și dacă aș putea, aș încerca din răsputeri 
să nu repet aceeași greșeală.
Căci te iubesc. 

La fel cum pruncul își iubește mama
Pe zi ce trece tot mai mult.
E tot ce are... La fel și eu,
Te am pe tine, măcar în gând.

Te port în suflet ca pe-o icoană 
Si regret nespus de mult 
Tot răul ce ți l-am făcut. 
Oare mă poți ierta?

Nu sunt perfect, tu știi mai bine...
Așa-i, iubito? Și mă-ntreb....
Oare mă vei privi ca pe omul ce ți-a făcut rău,
Sau ca pe cel ce te-a iubit? 

Într-un mod ciudat,
Știu... dar am facut-o.
Și ca mine, nimeni nu te va mai iubi
Îți promit.



 


Vom mai fi noi?

Tu, suflet curat
Mă mai știi?
Te-am abandonat.
Eram copii... și ce copii...
Tu mă iubeai
Și eu de altfel.

Mi-au spus ca roata se întoarce
Nu am crezut.
Dar, s-a întors...
Azi te iubesc, dar tu?
Tu nu mai ești...
Ești pentru ea, o vrei pe ea
Eu sunt cu el, te vreau pe tine.

Te-ai mai gândit la mine?
Mă urăști? N-aș suporta...
Privirea ta o am în minte, sărutul tau...
Știi ce greu e?
Normal ca știi...
Îmi pare rău.

Dar azi ești bine?
Ai mâncat? Ai dormit?
Te-a mai rănit?
Ți-ai fumat țigara?
Te-ai gândit la ea?
Căci eu la tine...
Căci pentru tine, aș face tot.

Știu, e târziu
Au trecut câțiva ani
Poate cinci, poate șase,
O viață va trece, te voi iubi.
Tu o iubești, ea te iubește, el mă iubește
Și eu? Eu te iubesc.

Mă vei ierta vreodată?
Mă vei privi din nou la fel?
Micuța mea cu ochi albaștri
Ce dor îmi e...
Sper că-ți amintești cu drag de mine
Cândva a fost frumos.
Și oare, va fi din nou?